Riscuri globale, soluții și perspective locale

Diviziunile sociale, economice și tehnologice în creștere au implicații asupra capacității noastre de a rezolva riscurile majore existente la nivel de societate, companie și/sau industrie. Creșterea rezilienței și învățarea din lecțiile pandemiei pun accentul pe previzionarea și gestionarea macro-riscurilor. Analizarea acestora este un demers curativ, de înțelegere și reflecție, pentru identificarea soluțiilor potrivite. În ediția din 2021 a Raportul de riscuri globale, Forumul Economic Global pune accentul pe următoarele:

Fragilitatea economică

Șocul economic al pandemiei a expus deficiențele sistemelor de sănătate și educație, dar și diferențele de stabilitate financiară și tehnologizare dintre țări, care dau capacitatea lor de răspuns și impactul diferențiat. Pe măsură ce tot mai multe țări întră în valul trei al pandemiei devine tot mai evident că impactul economic și sanitar va continua să aibă efecte devastatoare asupra economiei.

Statisticile arată că doar 28 de țari au înregistrat creștere economică în anul 2020 și este tot mai clar clivajul care se creează între piețele de consum și cele emergente sau în curs de dezvoltare. În același timp numărul mare al deceselor și reducerea mijloacelor de trai crește riscul de corodare a coeziunii sociale și subliniază fragilitatea economică.

Diviziunea digitală

Prin digitalizare interacțiunea umană și-a găsit loc în mediul online, a crescut comerțul electronic, s-a propagat educația online și munca la distanță. Aceste schimbări vor transforma societatea mult timp după pandemie și promit beneficii importante subliniind atât avantaje, cât și riscuri.

Pandemia a arătat diferențele dintre țări cu privire la infrastructura necesară pentru utilizarea instrumentelor digitale. Am văzut cu toții locuitori din zone defavorizate constrânși de situație să-și plătească taxele online sau copii din mediul rural, fără acces la un laptop sau internet, puși să facă educație online.

În condițiile unei tot mai mari dependențe digitale, „inegalitatea digitală” se conturează drept o amenințare majoră pe termen scurt, poate agrava fracturile sociale și submina perspectivele unei recuperării a decalajelor intra și inter-comunitare.

Sindromul generației pierdute

În timp ce progresul digital a adus oportunități pentru unii tineri, mulți intră acum pe o piață a forței de muncă blocată sau cu puține oportunități de angajare. După perioada 2008-2012, tinerii se confruntă acum cu cea de-a două criză globală majoră din ultimul deceniu. Expusă deja degradării mediului înconjurător, consecințelor crizei financiare, inegalității în creștere și discontinuităților de tot felul, această generație se confruntă cu provocări serioase pentru educația, perspectivele economice și sănătatea lor emoțională.

Dezamăgirea produsă de ”lumea primită” de la părinții lor dă naștere unor curente contestare de tip anti-natalism. Nepregătiți pentru această lume, uneori, copiii ajung să-și dea în judecată proprii părinții pentru motivul de a-i fi născut fără să-i întrebe.

Neglijată de mare parte dintre decidenți, dezamăgirea acestei generații se poate converti în proliferarea teoriilor conspirației și curentelor anarhiste, harnice share-uri de mesaje în social media care să cheme la dezangajare sau revoltă, neîncredere în instituții și anomie. În timp ce ghețarii se topesc, se creeză premisele unei probabile epoci de glaciară evoluție socială.

În loc de concluzie

În baza tradiției, lumea va gestiona această criză crezând că o va evita pe următoarea. Riscurile economice care rezultă din această gestionare sunt amplificate de durata prelungită a crizei și includ stagnare în economiile avansate, cost de oportunitate în piețele emergente sau accentuarea decalajelor în cazul celor în curs de dezvoltare.

Formularea cadrelor de analiză detaliate necesare pentru a avea o imagine holistică a impactului acestor riscuri asupra sistemelor economice și sociale ajută la depistarea potențialelor dependențe, consecințe, vulnerabilități și punctele oarbe. Instituții guvernamentale, reprezentanții mediului economic și societatea civilă au toate un rol în dezvoltarea acestor perspective sistemice.

Analiza sistemică oferă o bază sigură pentru testarea ipotezelor, identificarea și compararea diferitelor soluții, examinarea capacităților de reacție în cazul unor noi crize, precum și pentru crearea unor scenarii anticipative.