Oportunitățile sunt dincolo de limitele abordării defensive

Putem vedea lumea în multe feluri. Dacă este să o privim din perspectiva câștig-pierdere atunci putem vedea o lume de oportunități sau o lume de riscuri. Consecința? Vom avea o abordare ofensivă sau defensivă în deciziile și acțiunile noastre atât personale cât și față de oportunitățile din business.

În situații de criză vom acționa automat în funcție de perspectiva adoptată dintre cele două. Rezultatele vor fi diferite, de aceea acest articol subliniază avantajele abordării ofensive: pariul pe potențial, hotărârea de a valorifica oportunitățile, transformare și învățare continuă.

1. Caracteristicile abordării defensive și ofensive

Defensivă – Atenuarea celor mai mari riscuri este crucială din punct de vedere operațional, precum și din punct de vedere al fluxului de numerar. Acesta este un efort continuu. Acțiunile pe termen scurt de asigurare a lichidităților și a solvabilității sunt esențiale.

În defensivă se remarcă nevoia unei puternice viziuni unificatoare, a unei guvernanțe și culturi corporative robuste, care să dea garanție că managementul resurselor este bine făcut.

Scepticismul în legătură cu valoarea noilor trenduri digitale și preocuparea excesiv de prudentă față de cheltuieli conduce la pierderea de oportunităților, în avantajul concurenței.

Ofensivă – Deschide calea pentru următoarea fază. Industriile care au fost în status quo timp de un deceniu sunt acum larg deschise pentru a se transforma. Companiile care se vor mișcă rapid și decisiv vor câștiga.

Profitabilitatea pentru companiile conservatoare digital este de doar 9% prin comparație cu 26% în cazul companiilor cu management centrat pe transformare digitală.

Liderii companiilor în ofensivă se centrează nu pe risc ci pe potențial, au cunoștințe avansate despre noile tehnologii, sunt deschiși și alocă bugete semnificative pentru investiții în tehnologie

2. Diferența dintre abordarea defensivă și ofensivă

În timp ce abordare defensivă vizează protejarea veniturilor, definirea rebugetării, implementarea măsurilor de protejare a numerarului și stabilizarea operațiunilor din lanțul de distribuție și fabricație, abordarea ofensivă se uită la dezvoltarea unei strategii pentru câștigarea unui avantaj competitiv și planificarea pivotării sau dezvoltării de noi produse/servicii, piețe sau modele de afaceri.

În cazul abordării defensive aceste măsuri imediate sunt urmate de monitorizarea realității comparativ cu scenariile realizate și ajustarea acestora, dezinvestiții și adaptare operațională în timp ce în cazul abordării ofensive, setului de măsuri imediate, îi urmează realizarea unui plan de pivotare a afacerii, orientarea investițiilor către zonele de creștere, dezvoltarea de noi produse/servicii, piețe sau modele de afaceri.

3. Leadership defensiv vs ofensiv

Atitudinea defensivă slăbește agilitatea în învățare și afectează mentalitatea de dezvoltare personală și profesională. Agilitatea în învățare include practici precum eforturile de îmbunătățire, punerea în discuție a modului normal de a face lucrurile și evaluarea experiențelor fiecăruia.

Liderii defensivi sunt deficitari la comunicare, adaptabilitate, capacitatea de a îndeplini obiectivele de afaceri și conștientizarea de sine.

Atitudinea defensivă adesea ascunde realitatea a ceea ce faci, făcând opace atât obiectivele tale, cât și transparența în cadrul echipei tale.

Liderii ofensivi își cunosc colegii, își cunosc clienții, învață și se actualizează continuu, cultivă cooperarea, sunt creativi, iau decizii clare și fac investiții în dezvoltarea și pregătirea echipei.

Cercetările indică faptul că liderii care învață și acționează în mod agil au mai mult succes, atât în contribuția la veniturile companiei, cât și în performanțele generale ale angajaților și managerilor.