Provocarile și riscurile globale în 2019

Anul 2019 a început cu România la conducerea Consiliului UE – poziție privilegiată din care să influențeze evoluția evenimentelor următorilor ani la nivel european dar și global. Anvergura rolului obligă la o anvergură a misiunii. Articularea punctelor de vedere și a direcțiilor de acțiune trebuie să țină seama de provocarile și riscurile globale.

An de an provocările și riscurile globale sunt discutate cu principalii lideri ai lumii la World Economic Forum de la Davos. De la nivelul acestui rol, România era necesar să fie parte din aceste discuții prin reprezentații ei. Portativul amplu al discuțiilor cu privire la cele mai mari provocări globale, solicită interlocutori calificați. Numai că spectrul tematicii nu pare să intre în culoarele de atenție ale puterii locale.

Tocmai de aceea subiectele discutate sunt cu atât mai importante cu cât sunt foarte puțin cunoscute, iar impactul lor ne conține. Așadar cele mai mari provocările globale discutate sunt:

1. Vulnerabilitățile economice

Confruntările economice majore dintre principalele puteri ale lumii și erodarea înțelegerilor și regulilor comerciale conduc la creșterea fragilităților macroeconomice. Efectele acestor confruntări se regăsesc în decelerarea creșterii estimate de FMI în următorii ani de la 2,4% în 2018 la 1,5% în 2022 pentru economiile europene și a Chinei de la 6,6% în 2018 la 5,8% în 2022. Nivelul ridicat de îndatorare globală de 225% din produsul global brut este o altă sursă de îngrijorare. În acest moment 45% dintre țările cu venituri scăzute sunt expuse riscului de îndatorare excesivă. Decalajul în creștere dintre țările sărace și cele bogate prezintă riscul inegalității tot mai mari dintre acestea.

2. Tensiunile geopolitice

Tensiunile diplomatice dintre principalele puteri au îmbrăcat forma unor mesaje tot mai contondente și a unor măsuri economice punitive. Riscul unor confruntări în plan politic este una din preocupările identificate la World Economic Forum. Instabilitatea relațiilor China-SUA demonstrează nu doar o punere în discuție a echilibrului de putere mondială dar și infirmarea ipotezei că lumea va adera la normele și valorile occidentale. Existența conflictelor înghețate și slăbirea alianțelor reprezintă surse de îngrijorare privind stabilitatea globală. Deși au fost făcuți pași importanți pentru detensionarea dosarului Nord Coreean, armele de distrugere în masă rămân o sursă de risc global din punct de vedere al impactului cat si provocariile aduse de ele.

3. Tensiunile sociale și politice

Creșterea instabilității geopolitice se corelează cu tensiuni sociale și politice locale. Polarizarea curentelor de opinii conduce la polarizare socială. Criza a dislocat valori și credințe despre democrație, a fragmentat societățile occidentale și a complicat procesul de guvernare. Erodarea încrederii amenință coeziunea socială și crește riscul eșecului actului de guvernare. Încrederea scăzută în guvernare pune sub semnul întrebării sănătatea politică a țărilor atinse de criză și diminuează capacitatea de prevenție și de răspuns la transformările sociale a guvernelor. Nivelul scăzut de integrare a unor categorii sociale conduce la contestarea ligitimității și a responsabilității  elitelor de a conduce. Migrația și trendurile demografice s-ar putea să consolideze discursul în apărarea valorilor naționale dominante.

4. Pericolele de mediu

Avertismente tot mai clare sunt lansate de către organismele de evaluare a condițiilor climatice. Potrivit evaluării Forth Național Climate Assesment, în SUA, fără reducerea semnificativă a emisiilor, temperatura va crește cu 5 grade Celsius până la sfârșitul secolului. Eșecul politicii de mediu prin neadoptarea acordului de la Paris generează îngrijorare cu privire la reducerea emisiilor. Schimbarea climatică atrage reducerea biodiversității și conduce la fragilizarea ecosistemelor marine și terestre, cu risc social și economic pentru comunitățile dependențe de acestea. Este afectată sănătatea și dezvoltarea societăților prin diminuarea sursei de hrană, a productivității și securității regionale.

5. Instabilitățile tehnologice 

Tehnologia este mijlocul prin care se poate genera mult bine dar și mult rău. Folosită iresponsabil în atacuri cibernetice, tehnologia generează riscuri, precum furtul de bani și informații, perturbarea funcționarii sistemelor mari de infrastructură. Furtul de identitate, știrile false, colectarea și folosirea abuzivă a datelor cu caracter personal sunt alte riscuri. Tehnologii precum machine learning, inteligență artificială și internetul lucrurilor (IoT) cresc riscul generării unor acțiuni dăunătoare de către personae sau grupuri rău intenționate.

Trăim o perioadă marcată provocari si de progres tehnologic și ameliorare a condițiilor de trăi, dar pentru prea mulți oameni este și o perioadă de insecuritate. Adresarea insecurităților se poate face prin diplomație, valorificarea noilor tehnologii, implementarea soluțiilor de răspuns la schimbarea climatică, comerț sau migrație. România poate veni cu soluții dacă asumă o agendă de politică externă la nivelul momentului. Îmbunătățirea arhitecturii instituționale interne și internaționale este misiunea momentului. Este un pariu de generație politică, un semn de leadership și de maturitate democratică.