Economia de campanie electorală

Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul anului se profilează discuțiile despre bugetul pentru anul 2020 si economia de campanie electorala pentru anul viitor. Străbate în spațiul public acuzația unei neprofesioniste gestionări a banului public, deficite peste așteptări, creșteri sub estimări, nesustenabilitatea unor măsuri.

Moneda națională se prăbușește sub impactul raportării unui foarte probabil deficit de 4%. Campania electorală orientează atenția electoratului spre ceea ce trebuie să știe și nu spre ceea ce e important să afle.

Politichia strică Economia

În anii electorali mai ales, economia devine teren de lupta pentru combatanți. Rețeta e următoarea: se culeg cu atenție indicatori economici și se amestecă cu promisiuni sau acuzații ”după gust”. Se omogenizează pe ecrane și social media cu mult zel. Se coace timp de 6 săptămâni, se servește fierbinte ideologic și se percepe bacșiș electoral rapid măsurat în procentele din sondaje.

Practica fast-food-ului discursului economic a devenit norma campaniei. Nu mai avem timp de dezbateri serioase. De fapt nu mai avem timp de dezbateri deloc. Dacă am dezbate, ținând cont că România ocupă locul 123 la nivel mondial în ce privește educația financiară, cine ar înțelege?

Black Friday tot anul in economia de campanie electorala

În timp ce tot mai multe companii din România își reduc investițiile de la un trimestru la altul, consumatorii se bucură de Black Friday. Companiile au înțeles de doi ani încoace că operează într-o piață tot mai nesustenabilă, fapt confirmat și de rezultatele studiului Valoria, Evoluția afacerilor în România.

În timp ce companiile au raportat creșteri ale veniturilor și profitului, investițiile sunt la un nivel mai scăzut. Chiar dacă niciuna dintre companii nu are globul de cristal din care să afle că o criză începe ”marți săptămâna viitoare”, mecanismele de management al riscului s-au activat în față amenințărilor venite dinspre mediul politic și legislativ.

Puse să aleagă între câteva procente de creștere din prelungirea creșterii economice și perspectiva unui recul considerabil din cauza unei decizii tardive, companiile din România au ales o medie operațională care să le adreseze pe amândouă. Au scăzut marjele de profit sub potențial și adoptat un mai atent management al lichidităților și datoriilor. Cu alte cuvinte au devenit mai precaute la perspectiva foarte probabilă a unei inversări de tendință.

Culmea creșterii pe consum

Companiile au înțeles că suișul de creștere al consumului este aproape de culme și că se apropie de o coborâre pe măsură. Situația la nivel internațional nu arată prea roz: Germania este aproape de recesiune, tot mai multe bănci își cresc rezervele de aur ca să-și protejeze economiile, războiul comercial dintre SUA și China este în plină desfășurare. Peisajul geo-politic este complicat.

Orice șoc economic extern antrenează o degradare a situației economice a populației din România. Știm din experiență crizei anului 2008 că șomajul crește, salariile rămân pe loc sau scad, puterea reală de cumpărare scade că efect al creșterii inflației, refinanțarea creditelor o foarte des întâlnită realitate.

Așadar companiile au ajuns să vadă dincolo de riscurile industriei lor sau a modelului lor de afaceri și să fie atente la riscurile sistemice provocate de factori non-economici care pot influență percepția consumatorilor.

Sentiment de business reținut

Alterarea sentimentului de business nu a început ieri; semințele neîncrederii au fost semănate mai întâi prin acțiuni legislative care au antrenat mișcări sociale. Doar că setul de decizii economice luate începând cu 2018 au afectat încrederea consumatorului din România.

Încetinirea evidentă din 2019 a creșterii industriei, creșterea prețurilor, creșterea deficitului extern, dublarea numărului de insolvențe față de țările din regiune, productivitatea scăzută, colectarea scăzută la buget și creșterea costului muncii anunță sfârșitul petrecerii.

În dauna investițiilor în infrastructură, care dau rezultate pe termen lung, a fost luată decizia creșterii salariilor pentru un beneficiu electoral imediat. Creșterea salariilor cu 13% și a productivității cu doar 4% arată nesustenabilitatea modelului de creștere ales.

Această măsură a pus presiune pe mediul privat ca să susțină creșterea salariilor. În absența unei infrastructuri corespunzătoare care să asigure creșterea productivității, mediului privat îi este imposibil să susțină creșterea salariilor.

În acest context, studiul Valoria evidențiază că prima provocare pe care mediul de afaceri o resimte pentru anul în curs este creșterea costului muncii. Directorii executivi ai companiilor respondente spun că principalele trei măsuri care ar conduce la îmbunătățirea mediului de afaceri din România sunt: scăderea taxării muncii (84%), controlul și limitarea evaziunii fiscale (72%) și dezvoltarea infrastructurii (61%).

La nivelul „votumatorilor” (consumatori + votanți), Black Friday este asezonat de discursuri triumfaliste și mobilizatoare de campanie. Prelungirea senzației de bunăstare cu salarii și pensii mărite continuă. Un colind al bunăstării se aude în surdină, mesajele vesele pentru noul an au cea mai mare căutare online, click-ul aleargă după reduceri și în casă miroase a scorțișoară și brad. Dar oare cât mai putem continua cu economia de campanie electorală?